Impozitarea veniturilor din criptomonede în România — cadru fiscal, bază legală și mecanism de calcul
În ultimii ani, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor blockchain și creșterea utilizării criptomonedelor au determinat autoritățile fiscale din România să reglementeze explicit modul de impozitare a veniturilor obținute din astfel de active digitale, chiar dacă acestea nu sunt recunoscute ca monedă legală sau instrument financiar clasic. Din punct de vedere juridic și fiscal, criptomonedele sunt considerate bunuri digitale cu valoare economică, iar veniturile obținute din transferul acestora sunt supuse impozitării potrivit legislației fiscale naționale, în special prevederilor Codului fiscal adoptat prin Legea nr. 227/2015.
Conform cadrului legal în vigoare, veniturile realizate de persoanele fizice din tranzacții cu criptomonede sunt încadrate în categoria „veniturilor din alte surse”, categorie reziduală care include acele venituri ce nu se regăsesc în mod explicit în alte capitole ale Codului fiscal, precum veniturile din salarii, din activități independente sau din investiții tradiționale. Baza legală expresă a acestei încadrări este reprezentată de art. 114 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal, care menționează explicit veniturile din transferul de monedă virtuală ca fiind impozabile în această categorie, clarificând astfel tratamentul fiscal aplicabil câștigurilor obținute din tranzacționarea criptomonedelor de către persoane fizice rezidente fiscal în România.
Baza impozabilă, respectiv baza fiscală asupra căreia se aplică impozitul pe venit, este reprezentată de câștigul net realizat din fiecare tranzacție sau din totalul tranzacțiilor efectuate într-un an fiscal, acest câștig fiind determinat ca diferență între prețul de vânzare sau valoarea de transfer a criptomonedei și costul de achiziție al acesteia, la care se pot adăuga costurile directe aferente tranzacției, cum ar fi comisioanele percepute de platformele de schimb, taxele de tranzacționare sau alte cheltuieli necesare realizării operațiunii. În mod esențial, legislația fiscală românească nu permite compensarea pierderilor din tranzacțiile cu criptomonede cu alte venituri și nici reportarea pierderilor fiscale pentru anii următori, ceea ce înseamnă că impozitarea se realizează strict asupra câștigurilor efectiv realizate, fără posibilitatea diminuării acestora prin pierderi anterioare.
Obligația de plată a impozitului apare în momentul în care are loc o conversie a criptomonedei într-un activ cu valoare economică determinabilă, precum moneda fiat (lei, euro, dolari), bunuri, servicii sau alte criptomonede simpla deținere a criptomonedelor sau fluctuația valorii acestora pe piață nefiind suficientă pentru a genera un eveniment impozabil. Astfel, impozitarea nu se bazează pe creșterea teoretică a valorii portofoliului digital, ci pe realizarea efectivă a câștigului prin transfer sau utilizare economică, principiul fiind similar cu cel aplicabil altor active.
Cota de impozit aplicabilă este de 10% din câștigul net, respectiv de 16% începând cu anul 2026, în conformitate cu sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice din România, însă Codul fiscal prevede o facilitate pentru tranzacțiile de valoare redusă, stabilind că nu sunt impozabile câștigurile individuale sub 200 lei pe tranzacție, cu condiția ca totalul anual al câștigurilor din astfel de operațiuni să nu depășească 600 lei, situație în care se consideră că veniturile sunt nesemnificative din punct de vedere fiscal. Dacă însă plafonul anual de 600 lei este depășit, toate câștigurile devin impozabile, inclusiv cele sub 200 lei realizate anterior în același an.
Pe lângă impozitul pe venit, persoanele fizice pot datora și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) dacă veniturile cumulate din criptomonede și din alte surse extrasalariale depășesc anumite plafoane stabilite prin raportare la salariul minim brut pe economie, respectiv echivalentul a 6, 12 sau 24 de salarii minime brute, contribuția fiind calculată la baza corespunzătoare plafonului depășit, indiferent de valoarea exactă a veniturilor realizate peste acest prag.
Exemplu
• Câştig mai mare 6 salarii minime, dar mai mici de 12 salarii minime, rezultă o obligație de plată plafonată la valoarea de 10% din echivalentul în RON a 6 salarii minime (CASS).
• Câştig mai mare 12 salarii minime, dar mai mici de 24 salarii minime, rezultă o obligație de plată plafonată la valoarea de 10% din echivalentul în RON a 12 salarii minime (CASS).
• Câştig mai mare de 24 salarii minime, rezultă obligație de plată plafonată la valoarea de 10% din echivalentul în RON a 24 salarii minime (CASS).
Un element esențial al regimului fiscal aplicabil criptomonedelor este faptul că impozitul nu este reținut la sursă de către platformele de tranzacționare, astfel încât responsabilitatea declarării și plății obligațiilor fiscale revine integral contribuabilului, în baza principiului autoimpunerii. Persoanele fizice trebuie să declare veniturile realizate prin intermediul Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice (formularul D212), care se depune, în mod obișnuit, până la data de 25 mai a anului următor celui în care au fost obținute veniturile.
În concluzie, sistemul fiscal românesc tratează criptomonedele ca active digitale generatoare de venituri impozabile la momentul realizării câștigului, încadrând aceste venituri în categoria „veniturilor din alte surse” conform art. 114 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal, baza fiscală fiind reprezentată de câștigul net obținut din transferul de monedă virtuală, asupra căruia se aplică impozitul de 10%, cu posibilitatea apariției obligației de plată a contribuției de sănătate în funcție de nivelul veniturilor totale. Acest regim reflectă abordarea prudentă a autorităților fiscale, care urmăresc impozitarea beneficiilor economice reale fără a echivala criptomonedele cu monedele tradiționale sau cu instrumentele financiare reglementate.